Legea privind accesul la informație

Legea privind accesul la informație a suportat cele mai multe modificări și completări. În articolul 1 al legii, am propus înlocuirea noțiunii de informație oficială cu cea de informație de interes public. Aceste modificări de substituire se raliază la prevederile art. 34 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova, potrivit cărora „dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit”. Articolul 6 al legii stipulează că prin informație de interes public se înțelege orice informație sau conținut, inclusiv datele cu caracter personal de interes public, indiferent de suportul de stocare (pe hârtie, în format electronic sau în orice alt format deținute de către furnizorul de informație. Totodată, și Curtea Europeană pentru Drepturile Omului operează în jurisprudenţa sa cu noţiunea de informaţie de interes public.

Am inclus un articol nou, 20 prim,  care stabilește, în punctul 1, că accesul mass-media la informațiile de interes public este garantat. În conformitate cu articolul 10 al legii (alineatele 4 și 5), solicitantul nu este limitat în numărul adresărilor de acces la informația de interes public. La fel, acesta este în drept să ceară informații suplimentare, explicații și completări privitor la informația de interes public recepționată. Articolul 12 stabilește (alineatele 1,2 și 4) că informațiile de interes public vor fi puse la dispoziția solicitanților în baza unei cereri scrise sau verbale. Cererile scrise pot fi înaintate pe suport de hârtie sau în format electronic, prin telefax, posta electronică, sistem de mesagerie electronică. De asemenea, cererea poate fi prezentată și verbal, în cazurile în care oferirea informațiilor de interes public nu presupune o amânare sau nu implică un efort disproporționat.

Alte modificări se referă la termenele de oferire a informației de interes public, și anume, de la 15 zile  lucrătoare la 10 zile lucrătoare. Atunci când există o necesitate justificată în care furnizarea informației nu necesită amânare, furnizarea informațiilor de interes public solicitate se va face în termen de 2 zile. Am considerat acest termen suficient, pornind de la ideea că ne aflăm în epoca e-guvernare, când multe informații de care au nevoie jurnaliștii sunt depozitate în bazele electronice de date ale instituțiilor și pot fi accesate ușor de către persoanele care furnizează informația.

Lista furnizorilor de informație a fost extinsă. Am inclus aici partidele politice, cultele religioase, organizațiile social-politice, organizațiile necomerciale, persoanele implicate în gestionarea bunurilor publice. Această modificare a fost generată de numeroasele cazuri de refuz din partea unor instituții care nu doreau să ofere informații de interes public, pe motiv că ele nu sunt remunerate din bani publici și nu fac parte din lista subiecților – furnizori de informații. Totuşi această listă a furnizorilor de informaţie nu este una finală, iar prevederile urmează să fie dezbătute public.

Articolul 11 al legii a fost completat cu punctul 3, prin care furnizorii de informații sunt obligați să publice pe paginile lor web, sau la sediul lor, mai multe informații de interes public – de la cele privind structura organizației și datele despre angajați, până la datele despre vizitele oficiale și deplasările  conducătorilor instituției, dacă acestea au fost plătite din bani publici. La fel, prin articolul 20 prim, furnizorii de informații au obligația să informeze în timp util mass-media despre conferințele de presă sau despre orice alte acțiuni publice pe care le organizează. Furnizorii nu pot interzice în niciun fel accesul mass-media la activitățile lor publice. De asemenea, ei au obligația să acorde acreditare jurnaliștilor și reprezentanților mass-media în mod nediscriminatoriu.

Articolul 19 al legii – Refuzul accesului la informația de interes public - are acum un nou conținut. Potrivit acestuia, orice refuz va trebui să prezinte motivele de fapt și de drept într-o formă care să-i permită solicitantului fără cunoștințe speciale să înțeleagă fondul refuzului, să cunoască numele, prenumele și funcția persoanei care a decis să refuze furnizarea informațiilor de interes public, procedura de contestare și instituția responsabilă, cu indicarea denumirii și adresei acesteia. Legea nu va permite însă ca furnizorul de informații să refuze oferirea informațiilor de interes public pe motiv că aceasta nu este documentată sau sistematizată, dacă dezvăluirea informației solicitate este posibilă prin intervievarea angajaților care au participat la activitățile la care se referă solicitarea.